-Pai...nu mi-am cunoscut niciodata parintii naturali..M-au abandonat si m-au dat in grija unor soti care-si doreau de mult un copil..Am copilarit langa ei,si am crezut ca ei sunt adevaratii mei parintii..La o aniversare a zilei mele de nastere,mi-au daruit un medalion cu o inima de cristal,spunandu-mi ca n usunt parintii mei naturali,si ca acest medalion a fost o amintire din partea parintilor mei adevarati.In clipa aceea..am icneput sa-mi plac si mi-am facut bagajul,punandu-mi lucrurile intr-un geamantan mare.Parintii au incercat sa ma opreasca,insa am fugit si am inceput sa ratacesc pe strazi..Dupa cateva zile m-am oprit cam slabita in fata unui templu si am adormit in fata lui,pe bordura cu geamandanul langa mine..Cand m-am trezit eram intr-o camera putin saracaciosa,cu o rochita alba pe mine,langa mine un domn mai in varsta,convingandu-ma sa raman acolo..Deci..practic..acolo am copilarit cealalta parte a vietii mele..si am invatat la templu cu ceilalti elevi,devenit eleva preferata a profesorilor(sensei) de-acolo,ceilalti devenind putin invidiosi..
Acasa 
