Biblioteca unui simplu castel

Deschise incet usa.Scandurile podelei erau umede.Mirosea a cadavru.
Pasi incet inspre un raft cu carti ce aveau coperta rosie ,din piele.Se aseza pe scaunul din catifea rosie , punandu-si intregul picior pe manerul scaunului si incepand sa citeasca .

Atrasa de acel loc, patrunse inauntru, mirosul cuprinzand'o imediat, acel miros de umezeala si chiar mortaciune, dar nu o deranja, din contra, ii placea, ii alinta usor partea sadica. Se afunda printre coridoare, privind atenta peste tot

Isi lasa cartea langa scaun,pe jos .Privi tavanul , dar ceea ce il atrase la acel tavan era mai mult candelabrul din argint,prafuit dar inca pretios.
Simtea frig ,umezeala .Parca intreaga sa fiinta aluneca incet printre scandurile podelei ude si putrezite .

Calca apasat, zgomotul provocat de scandurile subrede la contactul cu talpa ei o incanta, provocandu'i un sentiment de non'singuratate, desi avea sa afle cat de curand ca intr'adevar nu e singura dinauntru. Observand o usa uriasa, o deschise impingand'o usor, aceasta scartaind puternic

Leon era chiar in mijlocul incaperii.Ranji cand o vazu apoi o privi rece , parca privind prin ea .Ridica o spranceana.
-Iar tu esti...?

-Huh? tresari scurt, privind persoana din incapere
"ahh, se pare ca totusi nu sunt singura de pe aici..."
-Thera. Raspunse scurt, arucand o privire pierduta, invartind'o prin toata camera haotic

-Dragut nume . raspunse el formal , mai mult din politete apoi privi iar candelabrul si ranji satanic
Se ridica dintr-o miscare si incepu sa se plimbe rapid printre dulapurile cu carti,parca mai mult levitand.

Pastra tacerea, nedandu'i prea multa importanta, era cuprinsa usor intre toate amintirile camerei respective, aceasta intorcandu'si privirea spre el, neschitand nici un gest. Revenita pentru putin scurt din acea senzatie, intreba:
-Numele tau e...?

-Leon Oswald ...Daca mai si conteaza cine sunt .
"Oricum sunt uitat de toti si de toate .."

-Conteaza, cat timp mai ai suflare de viata in tine...raspunse incepand din nou sa se plimbe, invartindu'se peste tot prin camera, mana ei plimbandu'se pe cartile prafuite, titlurile citindu'le fugitiv

-Nu incepe cu filosofia , ma seaca si ma enerveaza,draga . raspunse el ironic apoi se lipi cu spatele de un dulap

-nu am de gand sa incep, nu sunt buna la asa ceva, si in curand o sa dau in sadism si idealuri stupide de'ale mele...so, fi sigur ca nu incep, raspunse pe tonul ei obijnuit, rece si sarcastic, opriindu'se asupra unei carti, tragand'o usor de langa celelalte

-Sadism?Idealuri stupide?sopti acesta
Surase scurt,mai mult fortat cand realiza ca el si tanara nu erau doua fiinta chiar atat de diferite.Poate doar anumite lucruri ii diferentiau , insa caracterul era aproape la fel.
Oare si ea simtea frig?Oare si ea avea cateodata nevoie sa se inchida intr-o camera mica, sa se simta ca si cum ar fi claustrofoba , apoi sa ia o gura zdravana de alcool pentru a isi reveni?Oare si ea avea nevoie ca o voce sa o readuca la realitate?Oare ei doi chiar semanau ?Oare?

O deschise usor, ochii ei alunecand printre randuri, subiectul ei insa plictisand'o repede, simtind nevoie sa gaseasca si locurile ascunse din acel castel, curiozitatea si o forta inexplicabila o trageau, provocand'o sa respire rar si puternic, capturata incet de acea stare, acel sentiment ce'i dadea fiori si o placere de nedescris. Lasa cartea sa'i cada din maini pe jos, nesinchisindu'se sa o ridice, pornind din nou intr'o plimbare, avand pasul extrem de apasat, simtindu'se trasa de 'ceva', fara a se opune.

-Curiozitatea poate fi adesea fatala .Nu sti unde te duce.replica el scurt apoi se tranti din nou in scaunul din catifea rosie
Privi in sus apoi inchise ochii.Abis.Negru ...si...alb ! Cer cenusiu negru .Dar alb?De unde alb?Simtea ca si cum intreaga fiinta iar fi invadata de petale albe de trandafir .Ca si cum acele petale l-ar acoperi , rugandu-l sa hiberneze pana in noiembrie a anului ce va veni .

-Nu'mi pasa, nu'mi pasa daca mor, i'as fi chiar recunoscatoare mortii pentru asta, dar din pura nefericire m'a ocolit de fiecare data. Raspunse nepasatoare, privind hotic imprejurimile, continuand sa mearga

-Daca ai fi fost macar pentru o clipa in situatia mea nu ai mai fi gandit in acest fel ,mademoiselle .
Arogant.Asa suna explicatia tanarului apoi zambi scurt.

-mda, presupun ca esti in pragul mortii, o boala macinandu'te incet si sigur, aruncandu'te in bratele mortii, corect? Tipic, isi putea da seama de astfel de lucruri doar din tonul celorlalti, avea acest 'dar'.

-Nu.Am trecut peste aceasta boala , incet . Dar , daca ai fi avut pe cineva la care sa te gandesti ,pentru care sa iti faci griji ,pentru a-l carui viitor sa te macini , atunci ti-ai fi dorit sa mai ai o zi in plus si sa gasesti pe ultima suta de metri , in ultimele clipe ...o rezolvare .

Atinse cu varfurile degetelor medalionul de la gatul sau.Medalionul in care se odihnea incet , indisturbata , poza Sophiei . Pe medalion scria :" Pentru lumea intreaga poti fi oricine,dar pentru o anumita persoana poti fi tu intreaga lume..."

-Felicitari, asa ceva mai rar, iubire adevarata...raspunse incercand sa realizeze ce spune, fara prea mare succes, nu avuse parte niciodata de asa ceva.
-daca ai...corect spus, dar eu nu am, nu am, nu am avut si nu voi avea niciodata pe nimeni, singura in lumea asta...are vreun rost sa traiesc? sa nu'mi doresc moartea mea imediata?
Intreba aceste lucruri tocmai pe un strain, nu era stilul ei, deseori nici macar nu se obosea sa vorbeasca, insa acum simtea sa spuna ce are pe suflet, desi extrem de sentitizat

-Da, pentru a gasi acea persoana .raspunse el usor scarbit de atitudinea ei,desi atitudinea ei era aceeasi atitudine ca a sa.
Nu accepta , nu isi dorea sa recunoasca faptul ca si el ,cu vreo 9 luni in urma era la fel.Si iar aparu acel 'oare' in capul sau .
-"Oare..Oare si ea adora sa se considere ultima fiinta de pe lume?Oare si ea se refugiaza in camera si intre clapele pianului ,si petale de trandafiri albi ca laptele.Oare si ea se crede ...pierduta intr-un abis rece?Oare?!"

-Nu merita, irosita o viata pentru mine, cand i s'ar putea oferi sansa unei alte persoane sa o traiasca, probabil aceea gasindu'si 'persoana' de care tot zici tu. Eu am fost singura, ratacesc prin lume, deja sunt ca o fantoma, ce mai conteaza daca devin una in adevaratul sens al cuvantului? nu as lipsi nimanui, probabil asa mi'as intalni si eu parintii, sa'i vad pentru prima data, desi nu stiu cu ce m'ar schimba asta.
Raspunse usor deranjata de subiect, dar era si cazul sa auda si altcineva ce considera ea, incercand sa ramana puternic, lacrimile ii secatuisera cu mult timp inainte

O privi fara expresie.In sfarsit gasise o fiinta care sa nu il creada nebun si cu care sa poata vorbi absolut orice, sa isi exprime punctele de vedere asupra lumii.
-Viata ti s-a dat pentru a o trai , si sincer ma mir ca spun asta .Insa de atatea ori am murit si am reinviat incat...pentru mine viata si moartea imi sunt egale.

-La mine sunt inca in balanta, dar la ce viata am trait, pot spune ca sunt moarta, o viata traita prin ochii mortii, foarte 'interesant'. Am fost aruncata cu putina suflare pe lume, pentru ce? Sa devin o ciudata, toata lumea feriindu'se de mine crezand ca ii voi omori deoarece am indraznit la varsta de 4 ani sa le spun cateva ganduri de genul. Atat. M'au si catalogat, o nebuna sadica, frumos, nu? Dar nu ma deranjeaza, intr'un fel au dreptate.

-Te inteleg.
Se apropie de geamul urias , gothic.Defapt,totul in jurul lor era gothic, adica perfect pentru el.Atinse geamul.Ud.Acea umezeala iesita din comun il cuprindea,la fel ca si frigul si dorul de trandafiri albi.Dorul de ochii gri si de parul ca spicul.Dorul de cei doi care ii framantau sufletul.
-De azi nu vei mai fi singura.Daca nu iti e cu suparare,as dori sa devi protejata mea.