O zi foarte calda

,,Da.....sanii mei"
- Bine atunci...zise ea sil saruta pe frunte.

-E ceva nepotrivit cu locul unde sunt?intreba el parca citindu-i gandurile

-Nimic...zise ea uitanduse la tavan.

-Incerci sa ma imiti!
Ii privi buzele.

Sophie incepu sa rada.
-Poate...zise ea sil saruta pe frunte.

Privi pe fereastra.Intuneric.Precum in mintea sa.Toata aceasta fericire,tot acest extaz era doar o masca superficiala pentru a o face pe ea sa se simta bine,fericita.Insa in realitate toate astea erau false.
Intuneric frig.Ah,starea eterna a unei fiinta neintelese! Leon.Cand ii rostesti numel te gandesti la un star al scenei insa oamenii sunt imbecili.Nu cauta in esenta,mai adanc,mult mai adanc , din ce in ce mai adanc pentru a isi da seama ceea ce era el defapt.Un om ca toti oamenii de altfel insa el ascundea multe secrete.Regret etern fiindca s-a nascut , regret etern fiindca si-a condamnat sora la o copilarie in mizerie si saracie,regret etern.Si mai nou ,un viol,un incest,un copil ce avea sa fie al lui.Viata mizerabila !

Sophie il mangaie pe frunte si il saruta.Il privi o vreme fara sa scoata un cuvant.
-La ce te gandesti?rupse ea tacerea dupa ceva timp.

-Ce?A..
Se trezi din visare.Intr-un fel in acea clipa o invinovatea pe Sophie pentru interventia sa .Ii rupese lanturile mentale , ii rupse acea meditatie atat de necesara pentru linistea sa .O invinovatea inca odata si parca ii venea sa ii zica sa il lase in pace,pe veci !
O privi fara expresie ,rece.Se multumi doar sa ii cuprinda talia si sa priveasca inca odata pe geam .Auzi brusc ca si cum un ceas urias indica ora fixa .Un ceas vechi,ca Big-Ben sau ceva asemanator.Acel sunet repetat de 19 ori si acele ganduri , acea mahnire ...! Oare gandurile nu ii erau mai fatale decat boala ?
-La nimic.ii raspunse el in cele din urma

-Nu sar zice...Pari destul de tacut dupa o noapte asa de...interesanta.

Rase atat de fortat incat nu s-ar fi mirat daca Sophia si-ar fi dat seama ca nu era fericit.

-Cei cu tine?Team suparat cu ceva?

-Nu ,cu nimic.zise el calm si serios

Sophie il saruta pe frunte si il imbratisa.

Desigur,era o minciuna.Ca intotdeauna.Mreu o mintea pentru a ii ascunde cat de mult suferea zilnic ,ca fiecare zi pentru el era un Iad continuu.

Sophie se lasa la nivelul lui sil saruta.Ramase asa timp de cateva minute.

Ii atinse spatele ca si cum ar imbratisa-o.

-Vrei sati pregatesc ceva de mancare?

-Nu.raspunse el simplu,rece,indiferent.

Sophie ofta si se ridica sa isi ia halatul pe ea.

-Te supara ca sunt umpic indispus in dimineata asta?

-Nu....doar ma ingrijoreaza..

-Bine.
Lua o pastila si apoi lua pe el halatul negru din matase.
-ar trebui sa fiu mai bine.

Sophie se indrepta spre bucatarie sa faca micul dejun.

-Stii ce,surioara?zise el usor entuziasmat

-Ce?intreba ea in bucatarie.