Biblioteca unui simplu castel

-P..protejata? De ce as dori asa ceva? am trait atat de mult timp singura, incat m'am obijnuit, eu si mirosul mortii, sa patrund in lumea altcuiva ar fi o povara uriasa, si in plus, nu doresc sa'ti creez probleme. Sa fi vazut si doar o secunda in preajma mea te va izola complet de toti din jur, considerandu'te chiar aliatul meu. Nu e indicat deloc pentru tine sa faci asa ceva, si mai ales, pentru mine, sublinie ultimul cuvand intr'un mod ciudat, privindu'l pierduta, incercand sa realizeze ceea ce tocmai spusese el

-Toti se tem sa vorbeasca cu mine.M-au numit Zeul Mortii.raspunse el inghitind in sec
Se urca pe pervaz apoi privi in gol,aerul rece purtandu-i parul lung si argintiu in toate directiile facandu-l sa para o fantoma ce avea sa se sinucida din nou,pentru a muri a doua oara.

-Zeul Mortii? Macar nu esti Moartea in persoana, in fine...nu mai conteaza.
Isi relua plimbarea haotica, multe ganduri cuprinzandu'i mintea

Isi puse si picioarele inspre gol ,stand ca o marioneta pe un raft prafuit .Rece, tacut si hipnotizat de vremea de afara , isi atinse cu greu inca odata medalionul de la gat .
Incepu sa tremure,bluza gri nefiindu-i indeajuns pentru a-i fi cald.Uscat.Buzele ii erau uscate.

Il privi tacuta, dorind sa fie in locul lui, pentru a se arunca intr'o secunda, aceasta idee facand'o sa'si doreasca sa mearga pana acolo, ca printr'o minune picioarele ascultand'o

Inspira si expira incet , sincronizat .Isi lipi fruntea de tocul geamului si apoi privi in gol .O lacrima cazu ,ochii sai devenind din gri negri .
Isi puse mainile in jurul pieptului ca si cum s-ar fi imbratisat singur .

Se apropie fulgerator de rapid de fereastra, intreaga fiinta tragand'o, tarand'o chiar pana acolo, ajungand indata pe pervaz, privind afara

Deschise incet ochii,genele parandu-i mai lungi.
Nu isi reamintea propiile ganduri,si nici vremurile pe cand se simtea singur.Stia sigur ca nimic nu se va schimba.
Totul era linistit , disturbant totusi.Linistea deveni zgomot.

Statea acum mai mult plutind prin aer, mai bine de jumatate din corp fiindu'i in bataia vantului, acesta lovind'o puternic, facandu'i placere sa'l simta

I se paru ca vede un zambet pe chipul fetei.Surase scurt , imperceptabil.Ofta si se indeparta usor de fereastra,totusi, usor speriat de faptul ca ar putea fi martorul unei sinucideri.

Continua sa'si pastreze pozitia, avansand aproape neobservabil inspre exterior, un zambet caracteristic, aproape imposibil de observat, facandu'si aparitia

-Sari ! spuse Leon mai mult facand sa sune a porunca .
O privea fara expresie.In ochii sai gri precum cerul innorat nu se vedea decat seriozitate ,dar nicio urma de mila sau compatimire.

Prefera sa nu raspunsa, zambind sarcastic. Nu obijnuia sa asculte de cineva, dar in cazul acesta ii citise gandurile, astfel ca prea mult timp nu ii lua pana nu mai simti nimic sub talpi

Leon sari si el pe fereastra insa se prinse cu mana de pervaz,aplecandu-se in gol dupa corpul fetei si o salva.
-Munca de acrobat profesionist are si ea avantajele ei.

Simtind ca fusese prinsa, un sentiment de nervozitate amestecat cu confuzie isi facu aparitia, neintelegand de ce a fost salvata, lasandu'si usor capul in jos

O arunca pur si simplu pe pervaz,ca si cum acela ar fi fost un trapez apoi sari si el impingand-o inauntrul incaperii.

Era nervoasa, ridicandu'se rapid in picioare, privindu'si micile zgarieturi de pe corp

-Mai bine ti-ai zbura creierii decat sa cazi , mutilandu-ti corpul si dandu-le mai multa bataie de cap legistilor.

-Nu trebuie sa se oboseasca sa verifice cauza mortii, ar fi mult prea evidenta, iar chestia cu mutilatul nu'mi displace, astfel nimeni nu ma va recunoaste, de parca ar stii cineva cine sunt, sopti ultimele cuvinte mai incet, oftand scurt

-Eu.Eu voi sti mereu cine esti.Da, am fost la fel ca tine.Poate inca mai sunt , si toata aceasta prietenie este formala insa...Daca intr-adevar vrei sa se stie de tine fi aroganta si narcisista.Mai bine cel mai mare dusman decat o nimeni.

-Dar sunt deja cel mai mare dusman, cosmar chiar, doar prin simpla mea prezenta, aroganta si narcisismul nu ar mai avea nici o valoare...si nu pot sa fiu asa ceva, nu m'a interesat niciodata de mine insami, nu am invatat ce e iubirea, si cu atat mai putin iubirea de sine, mai degraba ura si dezgustul